Pendulum

Limbile rasucite ale fatarniciei,

Puse fata in fata vor spune alta poveste.

Buzele prefacute ale invidiei,

Vor scufunda vapoare,

Iar ochii vor incerca sa taie cerul,

Insa urechile vor asculta cinstea pierind.

In nesiguranta ta, intepaturile amare ale urii,

Vor gasi taria de a-si alimenta un foc,

Incendiul razbunarii orgoliului.

Ai incredere in instinctul tau,

La fel cum ai incredere in ce este in oglinda.

Exilium

Mi-as sinucide orgoliul,iar ramasitele

Tot ce ramane in picioare, Egoul ranit

Isi vor vindeca ranile urmarind secundele

Ce trec nestingherit.

A sosit momentul sa imi aleg raspunsul,

Chemarea spre drena sentimentelor palite.

Continui sangerand sa uit trecutul,

Cercul vicios al clipelor trecute.

Claustrophobie

Je pense que chaque jour est juste

Je n'avais qu'à me trouver,

Et tout est noir

Non, je ne supporte pas la couleur.

Maintenant, je suis au courant ..

Non que je blâme.

Pourquoi être sobre

Quand le monde s'écroule autour de moi?

Comme claustrophobe

Dans une boîte d'allumettes

Tout s'effondre ..

Pour moi, je ne reste.

Iluminare

Ziua se scufundă curajos în negru,

Liniştea devine o mare de catifea neagră

în calmul necunoaşterii.

Nisipul atât de uscat se va scurge,

Iar ei vor spune ,,Poetul acesta minte”.

Vor striga ,,Noaptea nu e aşa”.

Dar când soarele va păta catifeaua,

Iar  razele vor tulbura oceanul de linişte,

Ei vor şopti: ,,Nu a fost noapte, ci întuneric”.

C'est automne

                                         

Rien ne compte

C'est tout en larmes

La poussière céleste.

Vous jouez avec le soleil,

Cloud dérive.

Rien ne compte

Rêve d'un jeu perdu,

Swish de vent.

Plus rien ne compte.

C'est automne ...

E toamnă

Nimic nu mai contează,

E totul în lacrimi

De brumă celestă.

Te joci cu soarele,

Nor purtat de vânt.

Nimic nu mai contează,

Fantasma pierdută a unui cânt,

Şuierătură de vânt.

Nimic nu mai contează.

E toamnă…

Toamna unui copac

Cad frunzele cerului,

Un vânt te-nrobeşte

Privindu-ţi destinul.

Orgoliul orbeşte

Şi cerul suspină.

Culoare greoaie,

O frunză pălită

Se-aşterne la poale.

Valea plângerii

Trecutu-i o ceaţă

Tăcută,  pierdută.

Orgoliul mi-e de vină,

Sufletul îmi suspină,

O suflare păgână

Se-abate printre nouri.

Trecutul e-o ceaţă,

Tăcerea e gheaţă.

Călcând în Valea Plângerii

Numai orgoliul mi-e de vină

Acea suflare păgână.

Ignorând lumea

Rămânem între cuvinte, iar ele se rotesc,

Numai ele planează în jurul nostru...

Chiar şi iarba e făcută din cuvinte, e verde şi vie.

Pe frânghia ploii urcăm, deasupra norilor.

Ignorând existenţa lumii,

Pictăm cuvinte din imagini.

Amintiri

Las pereţii să vorbească, trece-o oră…

Două picături de timp dispar în neant…trec,

Iar reverbul lor se izbeşte de timpanul meu.

Cad orele… mereu în perechi, sfidând gândirea.

Mi-e dor de frunzele uscate ale timpului,

Asupra cărora am reflectat,

Ridicând vocea în sinea mea.

În drum spre cer

Soarele rupe orizontul prăbuşindu-se secvenţial spre apus.

Sufletul meu întâmpină razele ce străbat aerul, salve!

Glezna înaripată a sufletului abia răzbate în vântul de cuvinte,

Iar tu, privind, zâmbeşti... zâmbeşti soarelui.

The word destroyer

Am nevoie de mai mulți prieteni cu aripi...

Toți îngerii pe care îi cunosc,

Plumb in vene mi-au turnat.

Tot nimic de pierdut

Tot nimic de caștigat

Când nimeni nu-ți cunoaște numele

Când zilele nu par să se schimbe.

Vis

M-am obișnuit să trăiesc visând.

Totul e un puzzle pus la punct,

Tocmit să mă vadă zâmbind,

O lume din cutii.

Claustrofob

Simt că fiecare zi e la fel

Mi-a rămas doar să mă descopăr,

Şi totul e negru

Nicio culoare nu mă susţine.

Acum sunt conştient ..

Nu mai am pe cine da vina.

De ce să fiu sobru,

Când lumea se destramă in jurul meu?

Ca un claustrofob 

Într-o cutie de chibrituri

Totul se restrânge..

Pentru mine rămân doar eu.

Există

Ne-am întâlnit crezând că suntem la fel,

Ne-am privit ca şi când am fi la fel,

Am simţit că suntem la fel.

Aveam un secret: existam amândoi.

Carpe diem

Singurul impediment stă în privirea ta.

Mă limitează fiecare clipă ce trece,

Secerată de sunetul repetitiv al ceasului.

Conduita timpului degenerează treptat

Iar noi privim unul in ochii celuilalt.